Sângele contaminat și guta merg mână în mână, ca o sperietoare într-un lan de porumb, un cuțit de bucătărie în procesul de gătit sau un cal cu trăsură. Dacă scoatem sperietoarea, păsările vor distruge recoltele. Lipsa unui cuțit ne-ar obliga să mâncăm doar mâncăruri comode, iar fără cal, trăsura ar rămâne inutilă în mijlocul drumului. Cu alte cuvinte, guta nu există fără sânge contaminat.
Guta este o afectiune asociata cu articulatiile umflate si dureroase, cel mai adesea la extremitati. Atunci când testele de laborator nu detectează anticorpii caracteristici poliartritei reumatoide , iar osteoartrita este, de asemenea, exclusă, medicamentul rămâne adesea fără un răspuns clar. Din punct de vedere istoric, această boală a fost diagnosticată greșit de multe ori. În vremurile moderne, odată ce medicii detectează prezența cristalelor în lichidul articular, ei ajung adesea la concluzia că acestea sunt cauza inflamației. Chiar și fără cristale vizibile, diagnosticul de „gută” se face adesea prin excluderea altor posibilități.
Dar ce este de fapt guta? Dacă medicamentul ar fi operat cu o abordare mai amănunțită, diagnosticul ar suna astfel: „Ai o problemă cu ficatul. Cristalele din articulații sunt rezultatul unei acumulări de acid uric, ceea ce indică faptul că ficatul tău nu se filtrează corespunzător, iar rinichii tăi sunt, de asemenea, supuși unei stres rezultă din funcționarea defectuoasă a ficatului tău.” Puteți citi mai multe despre sângele murdar în articolul „Sindromul sângelui murdar” .
Prin urmare, guta este în esență o problemă hepatică. Lucrul ciudat este că cristalele sunt considerate principalul vinovat, chiar dacă simptomele pot apărea fără prezența lor. Nu provoacă gută sau durere – explicația se află în altă parte. Chiar și atunci când ficatul nu funcționează optim, nu înseamnă neapărat că se vor forma cristale. Dar dacă sunt detectate, este un semn clar de disfuncție hepatică. Cristalele reprezintă doar o mică parte a poluării din organism – o întreagă paletă de toxine și agenți patogeni rămâne ascunsă în sânge. Dacă oamenii de știință ar putea vedea tot ce circulă în sânge – metale grele, reziduuri de medicamente, toxine virale – ar realiza că cristalele sunt doar vârful aisbergului.
Dacă nu există cristale (fie acid uric sau depozite de calciu asociate cu pseudoguta), iată un diagnostic mai adecvat: "articulațiile tale suferă de inflamație virală. Virușii le place să se stabilească în ficat, unde produc substanțe toxice, complicându-și și mai mult activitatea. Acest lucru duce la acumularea de poluanți în sânge, care în cele din urmă provoacă durere, chiar dacă nu se detectează tipul articulațiilor artrita umatoidă asociată cu activitatea virusului Epstein-Barr .”
Interesant este că mulți pacienți cu artrită reumatoidă care au anticorpi în sânge dezvoltă, de asemenea, depozite de cristale de acid uric – dar medicii rareori leagă cele două afecțiuni. Când anticorpii sunt absenți, boala este etichetată „gută”. Acesta este un caz clasic al abordării medicale „Dacă nu putem vedea, atunci nu există”.
Un alt aspect confuz al gutei este umflarea extremităților. Pe lângă inflamația articulațiilor, se observă adesea și retenția de lichid în jurul încheieturilor, gleznelor, genunchilor și coatelor. Durerea poate fi prezentă atât cu cât și fără cristale. Dacă inima și rinichii unui pacient sunt în stare bună, dar membrele rămân umflate, de multe ori medicii nu găsesc o explicație logică. În schimb, cauza reală este circulația limfatică afectată ca urmare a disfuncției hepatice. Lichidul limfatic se acumulează, punând presiune asupra nervilor și, deoarece testele hepatice nu arată întotdeauna problema, acesta rămâne adesea ascuns.
O altă relație comună este între gută și diabet. Deși medicina nu a găsit o explicație logică pentru această legătură, nu este întâmplătoare. Diabetul nu este doar o problemă a pancreasului, ci și ficatul joacă un rol cheie. Dacă adevărata natură a acestor boli ar fi bine înțeleasă, medicina și-ar da seama că ambele probleme sunt o consecință a disfuncției hepatice. Pentru a avansa tratamentul, este nevoie de o înțelegere mai profundă a modului în care virușii și toxinele afectează sângele.
Persoanele care suferă de gută ar trebui să-și limiteze consumul de proteine și grăsimi grele. Cu cât se iau mai multe dintre aceste substanțe, cu atât ficatul devine mai împovărat și simptomele se intensifică. Acest lucru nu are nicio legătură cu o dietă specifică, ci cu nevoile specifice ale organismului în această stare. Reducerea grăsimilor și proteinelor permite ficatului să se regenereze și să purifice sângele, ceea ce duce treptat la ameliorarea simptomelor. Chiar dacă sunt prezente cristale, acestea vor scădea pe măsură ce funcția hepatică se îmbunătățește.
În loc să ne concentrăm doar pe cristale ca singurul indicator al gutei, ar trebui să le privim ca pe un semn de avertizare – parte a unui puzzle mult mai complex. În prezent, știința vede un singur detaliu – cristalele – dar atunci când medicina își extinde orizonturile, va descoperi celelalte „semne rutiere” care vor ajuta la un tratament mai de succes.
Protocolul de supliment de gută
- Fructe amla uscate: 2 lingurițe. l. zilnic;
- Pulbere de suc de iarbă de orz : 2 lingurițe. l. zilnic;
- Gheara de pisică : 1 picătură de două ori pe zi;
- Ciuperca Chaga : 2 ore. l. zilnic;
- Curcumină : 2 capsule de două ori pe zi;
- Vegan Omega 3 (EPA și DHA) : 1 capsulă pe zi;
- Balsam de lămâie : 2 picături sau 1 cană de ceai cu două plicuri de două ori pe zi;
- L-lizină : 3 capsule de 500 mg de două ori pe zi;
- MSM : 2 capsule de două ori pe zi;
- Urzică : 2 picături sau 1 cană de ceai cu două plicuri de două ori pe zi;
- Măceșe: 1 cană de ceai pe zi;
- Turmeric: 2 capsule de două ori pe zi;
- Vitamina B12 (adenosilcobalamină cu metilcobalamină) : 1 picătură de două ori pe zi;
- Vitamina C (sub formă de Micro-C) : 4 capsule de 500 mg sau 1 lingură măsurată de pulbere Micro-C de două ori pe zi;
- Zinc (sulfat de zinc lichid) : până la 1 picătură de două ori pe zi.
