Sindromul de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și autismul sunt printre cele mai discutate condiții neurologice la copii astăzi. Există nenumărate cărți, articole și resurse online care descriu semnele acestor afecțiuni. Cu toate acestea, întrebarea ce stă de fapt la baza lor rămâne fără un răspuns categoric.
Cel mai prețios ghid pentru recunoașterea acestor afecțiuni este adesea intuiția părinților. Legătura dintre copil și părinte este mult mai profundă decât orice sistem de diagnostic. Părinții simt când dificultățile de concentrare, atenție sau comportament nu sunt rezultatul încăpățânării, egoismului sau lipsei de dorință de cooperare. Ei știu că în spatele comportamentului copilului se află adesea ceva mult mai profund.
Nici criteriile de diagnostic, nici evaluările profesorilor, specialiștilor sau altor persoane nu pot înlocui pe deplin sentimentul celui care cunoaște copilul cel mai bine. Această intuiție este adesea prima care recunoaște că un copil se confruntă cu provocări care depășesc etapele obișnuite de dezvoltare.
Astăzi, zeci de milioane de copii din întreaga lume trăiesc cu ADHD sau autism, iar numărul lor continuă să crească. Pentru multe familii, aceasta înseamnă provocări zilnice, confuzie și adesea lipsa unor răspunsuri suficient de clare. În același timp, aceste afecțiuni afectează și mulți adulți care continuă să caute explicații pentru propriile experiențe.
Înțelegerea ADHD-ului și a autismului necesită o privire dincolo de teoriile tradiționale și explorarea posibilităților care până acum nu au primit suficientă atenție.
Aspectele pozitive ascunse ale ADHD-ului și autismului
Majoritatea oamenilor asociază ADHD-ul și autismul cu dificultăți de concentrare, impulsivitate, hiperactivitate sau provocări în comunicare. În realitate, aceste condiții cuprind mult mai mult decât atât.
Atunci când problemele de atenție, hiperactivitatea și impulsivitatea sunt suficient de pronunțate pentru a îngreuna funcționarea zilnică a copilului la școală, acasă sau într-un mediu social, de obicei se pune diagnosticul de ADHD. Atunci când simptomele se manifestă mai complex și mai profund, ele se încadrează adesea în spectrul autismului.
Medicina modernă tinde să clasifice oamenii într-un număr limitat de categorii și etichete. Astfel, experiențele individuale complexe sunt reduse la câteva diagnostice care creează senzația de claritate și înțelegere. În realitate însă, ADHD-ul și autismul reprezintă condiții mult mai complexe decât permit aceste definiții. Anthony William consideră că diagnosticele ascund adesea cauzele și semnificația mai profundă a acestor afecțiuni.
Pe lângă provocări, ADHD-ul și autismul sunt adesea asociate și cu calități care rareori primesc suficientă atenție.
Mulți copii cu ADHD sau autism posedă o intuiție puternic dezvoltată, o creativitate excepțională și abilitatea de a observa lucruri care rămân ascunse pentru ceilalți. Ei percep adesea lumea într-un mod diferit și pot citi oamenii și situațiile mult mai bine decât se presupune.
Acești copii gândesc adesea rapid, simt profund și percep informațiile într-un mod diferit de modelele tradiționale de învățare și comunicare. Ei manifestă adesea artisticitate, imaginație și abilitatea de a vedea soluții acolo unde alții văd doar probleme.
În multe cazuri, lipsa dorinței de a urma regulile și standardele stabilite nu este un defect, ci o expresie a unui mod diferit de gândire și percepție a lumii.
Din această perspectivă, ADHD-ul și autismul fac parte din apariția unor noi generații de copii care vor fi mai bine pregătiți să facă față provocărilor viitorului și să găsească noi soluții la probleme complexe.
Diversitatea aduce fără îndoială dificultăți atât pentru copii înșiși, cât și pentru familiile lor. Dar tocmai această diversitate se poate transforma și într-o sursă de abilități și oportunități de dezvoltare extraordinare.
Ce cauzează ADHD-ul și autismul conform Tămăduitorului Medium
O teorie populară în ultimii ani este că ADHD-ul și autismul se datorează unor tulburări ale mediului intestinal. Conform acestei ipoteze, supraaglomerarea de Candida, drojdii, mucegaiuri și bacterii nefavorabile afectează comportamentul copiilor și duce la simptome precum hiperactivitate, impulsivitate, distragere sau dificultăți în interacțiunea socială. Conform informațiilor Tămăduitorului Medium, această teorie distrage atenția de la cauza reală.
Îmbunătățirea stării sistemului digestiv poate fi benefică pentru sănătatea generală. Cu toate acestea, conform acestor informații, probioticele și alimentele bogate în microorganisme benefice nu afectează factorul principal din spatele ADHD-ului și autismului. În cartea sa „Tămăduitorul Medium – ediție revizuită și adăugită”, Anthony William dezvăluie cauza reală din spatele acestor afecțiuni, și anume – metalele grele toxice.
Mai exact, este vorba în principal despre mercur, combinat cu aluminiu, care se acumulează în anumite zone ale creierului. Pe lângă canalul cerebral central, aceste metale pot fi prezente și sub formă de depuneri mai mici în diferite părți ale creierului, inclusiv zonele asociate cu emoțiile. Mai multe despre metalele grele puteți afla din articolul „Dăunătorii care ne îmbolnăvesc – metale grele toxice”.
La prima vedere, ar putea părea dificil ca un copil mic să acumuleze cantități semnificative de metale toxice într-o perioadă scurtă de viață. Însă, conform informațiilor Tămăduitorului Medium, mercurul rămâne adesea neobservat și poate fi transmis din generație în generație.
Mulți părinți poartă deja metale grele toxice acumulate, pe care le-au moștenit la rândul lor de la părinții lor. Fără a întreprinde acțiuni deliberate pentru eliminarea lor din organism, aceste metale pot fi transmise pe linie familială timp de decenii.
Conform Tămăduitorului Medium, genetica nu este cauza ADHD-ului și a autismului. Ceea ce este adesea perceput ca ereditate, reprezintă de fapt transmiterea metalelor grele toxice și a unor modele similare de expunere la toxine în cadrul familiei.
Pe lângă mercur, un rol important îl joacă și aluminiul. Acesta poate fi, de asemenea, transmis între generații și poate ajunge în organism prin diverse surse din mediu. Printre acestea se numără ambalajele din aluminiu, ustensilele de bucătărie, materialele de construcție, pesticidele, fungicidele, erbicidele și alte produse larg răspândite.
Un alt metal toxic care este adesea prezent în organism este cuprul. Deși, conform acestor informații, nu este o cauză directă a simptomelor ADHD-ului și autismului, acumularea sa poate contribui la alte afecțiuni precum eczema, psoriazisul și diverse probleme ale pielii, care sporesc suplimentar povara fizică și emoțională pentru copil.
Conform Tămăduitorului Medium, un rol cheie îl joacă nu doar prezența metalelor grele toxice, ci și locul în care acestea se acumulează în creier. Acesta este cel care determină în mare măsură modul în care se manifestă simptomele și particularitățile individuale ale fiecărui copil. Tocmai pe acest aspect se concentrează și următoarea parte a articolului.
Așteptați în curând partea a doua a articolului „Ce parte a creierului este responsabilă de ADHD și autism conform Tămăduitorului Medium”.
*Articolul a fost pregătit pe baza materialelor din cartea lui Anthony William – „Tămăduitorul Medium – ediție revizuită și adăugită”
